VEDERE GENERALĂ ASUPRA REZERVAŢIEI

Vă aflaţi pe Culmea Perchiu, în punctul cu cea mai mare altitudine, respectiv 398 m, zonă în care este amplasat şi Crucea Eroilor (construcţie amplasată în anul 1999 de către Primăria Oneşti). În faţa noastră (spre vest) putem observa zona de pajişte înconjurată de un brâu de păduri, zonă în care sunt prezente habitatul de stepă (stepe ponto-sarmatice – 62C0*) şi cel de tufărişuri (tufărişuri de foioase ponto – sarmatice – 40C0*), cel din urmă fiind în extindere în dauna celui dintâi. De-a lungul culmei, de la sud la nord, în special în zonele ocupate de habitatul de stepă, vom întâlni specii ierboase precum ruşcuţa de primăvară, dediţei, stânjenei, capul şarpelui, frăsinelul, umbra iepurelui (sparanghel). De asemenea, în zona tufărişurilor, pe lângă speciile obişnuite de păducel, porumbar sau măceș, vom putea identifica cireşul pitic, migdalul pitic, dârmozul, lemn câinesc.

Dincolo de zona de pajişte, spre vest, putem observa zona de pădure, în care a fost identificat habitatul de vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos (91AA), habitat specific mai degrabă zonei submediteraneene, ce constă în păduri de stejar pufos (Querqus pubescens) în amestec cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), tei, jugastru, corn, sânger, scumpie, lemn câinesc, etc. Mai la vest, până la limita rezervației (marcată de pr. Caraclău), avem un mozaic de zone în care habitatele de stepă şi cel de tufărişuri ponto-sarmatice se intercalează, dar în aceste zone ale rezervaţiei (Hodoroaia, Groapa lui Șerbu), aceste habitate sunt deteriorate, factorul antropic, prin cultivarea terenurilor şi păşunatul intesiv, reducând suprafeţele în care speciile specifice acestor habitate mai pot fi regăsite.

În faţa noastră, spre nord-est putem observa Culmea M-ţilor Berzunţi, în fundal, spre vest, Culmea M-ţilor Nemira, spre sud-vest Măgura Tg. Ocna şi M-ţii Vrancei, iar spre sud depresiunea Oituz-Caşin în care se află amplasat municipiul Oneşti.