TUFĂRIŞURI DE FOIOASE PONTO-SARMATICE
VĂ AFLAŢI ÎN PUNCTUL NR. 1 AL TRASEULUI
Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice (40C0*)
Acest tip de habitat este răspândit în Podişurile Dobrogei de Nord şi Sud, câmpia şi podişurile din Moldova de Nord şi Sud, Ţara Oaşului, Câmpia şi Podişul Transilvaniei, Câmpia Română, în silvostepă şi în zona pădurilor de stejari de la câmpie. Se prezintă ca fâşii de 200-500 m, alternând cu păduri, terenuri agricole sau pajişti uscate. Se întâlnesc la altitudini scăzute de 40-500 m, în climat temperat, în depresiuni mici de câmpie, pante însorite, cu înclinare redusă. Substratul geologic este format adesea din depozite loessoide, iar pe alocuri marne pietroase şi gresii.
Un studiu comparativ între grupurile vegetale xerofile (adaptate unui climat arid) existente atât în nord-estul (precum Câmpia Bașeu, Botoșani), cât și în sud-estul României (Dobrogea) scoate în evidență asemănările, dar mai ales deosebirile în evoluția celor două cenoze, determinate de microclimat (umiditate, temperatură), sol (aciditate, aerare, disponibil de nutrienți) și tipul de rocă. Prezența migdalului-pitic pe dealurile Perchiu și Straja sau a mojdreanului în apropierea Perchiului, a preponderenţei speciilor sud-estice (32,3%) faţă de cele nordice şi central-europene (23,2%), reprezintă un argument că, prin floră, acest ”ochi” de silvostepă se aseamănă mai mult cu silvostepa din sud-estul țării. Un alt motiv care ar susține această ipoteză este legat de tipul solului și al rocilor. Silvostepa din sud-est acoperă soluri formate din cernoziom, cernoziom levigat, rendzine, regosoluri. De altfel, existenţa acestei insule de silvostepă despre care vorbeam mai sus – din care Dealul Perchiu este o parte şi cea mai interesantă din punct de vedere al conservării complexului de asociaţii vegetale specifice silvostepei româneşti – este determinată de natura petrografică a reliefului, alcătuit din depozite de marne, gipsuri şi gresii friabile, fin stratificate şi strâns cutate, supus unei eroziuni agresive.
În sit, acest habitat ocupă o suprafaţă de 13,78 ha, în prezent acesta fiind în proces de extindere înlocuind habitatul de stepă ponto-sarmatică. Insule cu tufişuri de migdal-pitic regăsim pe versantul nordic al Gropii lui Şerbu/Şerban şi pe cel nord-vestic al culmii principale, dar acestea sunt în restrângere datorită păşunatului intens, coroborat cu invadarea acesteia de către alte specii (păducel, porumbar).
De asemenea, sunt prezente tufărişurile de frăsinel Dictamnus albus ce îmbracă pajiştile de pe terminaţia sud-vestică a culmii principale a Perchiului şi de pe versantul estic al Hodoroaiei, sectoare lipsite total de pădure (specia fiind totuşi una specifică zonei forestiere).