Descriere: Este o pasăre de talie medie spre mare lungimea corpului fiind de 30-36 cm și anvergura aripilor este cuprinsă între 45-50 de cm. Ambele sexe au coloritul aproximativ similar: creștetul și ceafa roșii, obrazul gri deschis cu „mustață” neagră îngustă. Abdomenul este gri deschis, pal, iar spatele verde. Masculul are o pată roșie în centrul mustății negre.
Habitat: Preferă în general pădurile de foioase unde prezența arborilor bătrâni și a lemnului mort influențează pozitiv prezența speciei. Evită masivele compacte, întinse de pădure preferând zonele cu poieni și terenuri deschise.
Hrana: Regimul de hrană este insectivor hrănindu-se deseori cu furnici, preferând mușuroaiele din pajiști consumând de asemenea, specii de insecte pe care le găsește sub scoarța arborilor și în lemn. Ocazional consumă și hrană vegetală (fructe, semințe, nuci).
Reproducere: Perioada de reproducere începe din luna martie, în luna aprilie depunând ouăle. Cuiburile și le sapă în trunchiuri de copaci înalți morți sau de esență moale. Femela depune aproximativ 4-8 ouă pe care le clocesc ambele sexe. Incubarea durează 14-17 zile. Puii își iau zborul din cuib după 23-27 de zile.
Ascultă aici sunetele emise de Ciocănitoare verde:
Descriere: Este o pasăre răpitoare de noapte de talie mare. Are penajul de culoare gri-maroniu gălbui deschis, striat cu brun, Capul este rotund cu disc facial gri-gălbui uniform, ochi negri și ciocul galben. Corpul este lung de aproximativ jumătate de metru (50-55 de cm) cu anvergura aripilor de un metru (100-125 de cm).
Habitat: Specia este prezentă în pădurile de deal și munte, în special în cele de gorun, fag, sau amestec de fag cu molid sau gorun. Trăiește în pădurile bătrâne, care alternează cu zone deschise (poienițe, turbării și terenuri agricole mici).
Hrana: Regimul de hrană este carnivor (mamifere de talie mică precum șoarecii până la animale de talie medie precum iepurii). Ocazional se hrănește și cu păsări sau reptile.
Reproducere: Cuibărește izolat în trunchiuri de arbori, în scorburi sau cuiburi de păsări răpitoare de zi, abandonate. Perioada de reproducere începe cu luna martie depunând 2-3 ouă pe care femela le clocește timp de 28-35 de zile. În timpul incubației femela este hrănită de mascul. Puii părăsesc cuibul după 35 – 40 de zile, dar rămân în preajma părinților și sunt hrăniți și apărați de către aceștia pentru încă două luni.
Ascultă aici sunetele emise de Huhurezul mare:
Descriere: Este o specie de pasăre de talie mică, dar totuși este cea mai mare dintre speciile de pițigoi de la noi din țară. Capul este negru, lucios, cu pete mari albe pe obraji, partea ventrală de culoare galbenă prezintă o bandă centrală neagră, partea dorsală este verzuie închis, iar pe aripa gri-albăstruie prezintă o bandă albă. Nu există diferențe mari între sexe. La mascul abdomenul este galben intens, iar banda neagră este mult mai lată comparativ cu banda de pe abdomenul femelei. Lungimea corpului este de aproximativ 13-15 cm.
Habitat: La noi în țară se întâlnește în păduri și terenuri agricole. Datorită amplitudinii ecologice foarte mari, arealul pițigoiului mare se întinde practic din golul alpin până în zona litorală.
Hrana: Se hrănește în special cu nevertebrate de talie mică (larve și adulți de insecte, melci, etc.), fructe și semințe de la foioase. Poate consuma și nectar de la coacăz, viță de vie și sevă din nuc. În sezonul rece principala sa sursă de hrană sunt semințele și fructele.
Descriere: Specie de talie mică. Coloritul dorsal este relativ uniform, maroniu, iar ventral este alb. Pe piept și față coloritul este portocaliu intens. Sexele sunt asemănătoare. Juvenilii sunt maronii, cu pete mici, deschise la culoare. Lungimea corpului este de aproximativ 12-14 cm.
Habitat: Este răspândit în numeroase habitate, bogate în tufărișuri. Îl întâlnim în habitate forestiere, unde este prezent de obicei în apropierea lizierelor, poienilor sau tăieturilor, în parcuri, zăvoaie, sau garduri vii.
Hrana: Are un spectru trofic larg, consumând insecte, păianjeni, viermi și alte nevertebrate. Se hrănește și cu semințe și fructe de talie mică (soc, mure, afine etc).
Reproducere: Își construiește un cuib alcătuit din mușchi, iarbă uscată, legate cu fire de păr sau ierburi subțiri ce-l amplasează în zone de tufărișuri dense, aproape de sol, în crăpăturile zidurilor sau scorburi. Perioada de reproducere începe în luna martie, când masculii sosiți din migrație ocupă teritoriile și le marchează prin cântec. Depune aproximativ 4-7 ouă, începând cu luna aprilie, pe care le clocește 12-21 de zile. Puii părăsesc cuibul după 10-18 zile.
Ascultă aici sunetele emise de Măcăleandru:
Descriere: Este o specie de talie mică, lungimea corpului fiind de 14-15 cm. Masculul este mai colorat, având creștetul capului și ceafa gri-albăstrui, partea ventrală maro-roșcat sau castaniu, dungi albe, late pe aripi, în timp ce femela are un colorit mai șters, gri-maroniu.
Habitat: Este răspândit în habitate forestiere, parcuri sau zăvoaie de-a lungul râurilor. Ocupă orice fel de habitat forestier, de la păduri de conifere până la pădurile de stejar sau plop din zonele joase.
Hrana: Se hrănește predominant cu nevertebrate mici și larvele lor dar și semințe și muguri. Puii sunt hrăniți cu larve de nevertebrate.
Reproducere: Își construiesc cuiburi cu structură din crengi, căptușite cu materii vegetale sau pene în arbori la înălțimi mari. Perioada de reproducere începe în luna aprilie, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna mai. Depune de obicei 4-5 ouă, pe care le clocește femela. Incubarea durează 10-16 zile. Puii devin zburători la 11-18 zile.
Ascultă aici sunetele emise de Cinteză:
Descriere: Este o pasăre de talie medie, penajul fiind de obicei uniform și închis la culoare. Masculul are penajul complet negru, cu inelul orbital și ciocul de culoare galben-portocalie, pe când femela are penajul de culoare maroniu închis, pieptul pestriț și ciocul maroniu cu baza gălbuie. Lungimea corpului este de aproximativ 24–30 de cm.
Habitat: Specia este răspândită într-un număr mare de habitate, trăind în majoritatea tipurilor de păduri, liziere, grădini și parcuri etc.
Hrană: Are un regim de hrană omnivor și este o specie în general oportunistă, consumând: insecte și larvele acestora, râme, melci, păianjeni, vertebrate mici dar și fructe de: porumbar, păducel, corn, mur, măceș, soc, măr, păr și altele. În timpul perioadei de reproducere, preferă hrana de origine animală, iar iarna se bazează mai mult pe hrană de origine vegetală.
Reproducere: Își construiește cuibul de obicei în tufișuri sau în arbori, uneori în cavități mai mari ale arborilor. Acesta este construit sub forma unei cupe mari din iarbă uscată și crenguțe, întărită pe interior cu noroi compactat și iarbă. Perioada de reproducere începe în luna martie și se încheie în luna septembrie. Femela depune până la 3 ponte pe an, constituite din 2-6 ouă, clocite pentru o perioadă de 10–19 zile. Puii părăsesc cuibul după 13–14 zile, fiind dependenți de părinți pentru o perioadă de încă 20 de zile.
Ascultă aici sunetele emise de Mierlă: