Arbori şi arbuşti exotici
Arborele lalea
Descriere: Arborele lalea sau tulipier (Liriodendron tulipifera L.) face parte din genul Liriodendron al familiei Magnoliaceae. Este un arbore de talie mare, ajunge până la 40 – 50 m înălțime și 2-4 m în diametru. Tulpina este dreaptă, cilindrică; scoarța gri-închis, subțire, cu crăpături longitudinale la arborii bătrâni.
Coroana are forma ovoidală. Frunzele, în formă de liră, sunt mari de 7 – 12 cm lungime, au patru lobi dispuși simetric, doi câte doi. Pe față au culoarea verde lucitor, iar pe dos verde-deschis sau verde-albăstrui. Toamna se colorează în galben-auriu.
Florile sunt foarte frumoase, abundente și au o culoare neobișnuită și un parfum minunat. Florile sunt hermafrodite, dispuse terminal, având forma de lalea sau de crin, galbene-verzui sau galbene sulfurii cu pete oranj la bază. Înflorește la sfârșitul lunii mai și în luna iunie. Fructele au formă de conuri alungite, lungi de 5-8 cm.
Vegetează bine în terenuri fertile, puțin argiloase, revene, ferite de curenți reci, deoarece este destul de rezistent, însă puieții suferă la geruri sub -25°C, dar la maturitate suportă și temperaturi de -30°C.
Prezintă o deosebită valoare ornamentală datorită frunzelor sub formă de liră, formei și coloritului florilor.
Răspândire: Specie originară din sud-estul Americii de Nord. Arborele lalea este cultivat în grădini, parcuri şi spatii verzi ca arbore decorativ. Se poate planta ca arbore solitar în grădini mari, sau pe langă alei în parcuri.
Exemplarele din colecţia dendrologică Dofteana provin din Canada și Simeria (România) şi au fost plantate în 1925 şi 1956.
Prezintă o deosebită valoare ornamentală datorită frunzelor sub formă de liră şi formei și coloritului florilor.
Doar arborii mai mari de 10 ani pot produce flori. Dacă este tuns când planta este tânără, poate fi ținut în forma unui arbust dens de mari dimensiuni.
Lemnul arborelui lalea este uşor de prelucrat şi putrezeşte greu, de aceea se utilizează la confecţionarea anumitor piese de mobilier şi a bărcilor.
Magnolie mare
Descriere: Magnolia acuminata este o specie din genulMagnolia, familia Magnoliaceae. În cultură, cresc de obicei doar 15-20 m înălțime, deși ajung la peste 30 m în situații ideale de pădure.
Frunzele sunt simple și alterne, caduce, ovale până la alungite, lungi de 12-25 cm și late de 6-12 cm, cu margini netede și pufoase pe partea inferioară. Ele se prezintă sub două forme, acuminate la ambele capete sau moderat cordate la bază.
Florile sunt de obicei mici, de culoare galben-verzui și apar în perioada aprilie-iunie. Denumirea de copac al „castraveților” se referă la fructul necopt, care este verde și are adesea forma unui castravete mic; fructul se maturizează până la culoarea roșu închis și are 6-8 cm lungime și 4 cm lățime, cu carpelele individuale care se deschid pentru a elibera semințele roșii strălucitoare, 10-60 pe fruct. Fructul copt are o culoare roșie-portocalie.
Răspândire: Este un arbore de pădure de mari dimensiuni din estul Statelor Unite și din sudul provinciei Ontario din Canada. Este un arbore care tinde să apară izolat, ca exemplar dispersat.
Sunt arbori de umbră excelenți pentru parcuri și grădini, deși nu sunt recomandați ca arbori stradali.
Exemplarele din colecţia dendrologică Dofteana provin din Simeria (România) şi au fost plantate în 1956 şi 1971.
Magnolia acuminata a fost descrisă pentru prima dată de Carl von Linné, și a primit numele actual de la Carl von Linné.
Magnolia acuminata este numită în mod obișnuit copacul castraveților sau magnolia albastră, este una dintre cele mai mari magnolii și una dintre cele mai rezistente la frig.
În Canada, arborele este listat ca specie pe cale de dispariție și este protejat. În 1993, Societatea Nord-Americană a Plantelor Native a cumpărat Pădurea Shining Tree pentru a conserva un arboret de Magnolia acuminata, care este cunoscut și sub numele de „Arborele strălucitor”.
Magnolie albă
Descriere: Magnolia kobus este o specie din genul Magnolia, familia Magnoliaceae.
Arbore a cărui înălţime este de 10-12 m, cu un diametru al coroanei de 4-8 m.
Arborele formează o coroană imensă, largă. Frunzele sunt de mărime mijlocie, forma obovată, ascuţită în nuanţe de verde închis iar toamna ele devin galbene. Florile sunt mari, albe şi plăcut parfumate.
Magnolia kobus este un arbore de talie medie cu o creştere lentă-moderată. Înălţimea la care ajunge la maturitate este de 5-10 metri. În perioada de înflorire, magnolia devine extrem de atrăgătoare, primele flori se deschid în luna aprilie şi mai.
Fructul este cilindric neregulat, roşu-zmeuriu ce devine la maturitate brun şi după ce crapă, dezvăluie sămânţa cu arilul roşu strălucitor.
Solurile în care creşte sunt fertile, argiloase, lutoase şi umede cu un drenaj bun. Are o rezistenţă bună la poluare şi dăunători, nu necesită întreţineri sau îngrijiri deosebite. Arborele adoră lumina naturală, astfel plantarea puieţilor se va face doar în zone însorite.
Răspândire: este un arbore de dimensiune medie, originar din Japonia.
Este un arbore decorativ prin port, formă, coroană, frunze şi flori. Magnolia se plantează în grădini şi parcuri unde oferă peisaje inedite dacă se plantează solitar. Se poate planta pe lângă alei sau pe pajişti.
Exemplarele din colecţia dendrologică Dofteana provin din Simeria (România) şi au fost plantate în 1956 şi1971.
Magnolia kobus înflorește în luna martie/aprilie, în general, după vârsta de 10 ani.
Magnolie
Descriere: Magnolia obovata este o specie din genul Magnolia, familia Magnoliaceae.
Este un arbore foios, de talie medie, cu o înălțime de 15-30 m, cu scoarță de culoare cenușiu-argintie. Frunzele sunt mari, lungi de 16-38 cm (rareori până la 50 cm) și late de 9-20 cm (rareori 25 cm), verzi pe partea superioară, argintii sau cenușii pubescente pe partea inferioară. Florile sunt, de asemenea, mari, în formă de cupă, albe, cu diametrul de 15-20 cm, cu 9-12 tepale, cu stamine roșii; au un miros puternic și apar la începutul verii, după ce frunzele cresc. Fructul alungit-cilindric, de culoare roșu-roz strălucitor, fiecare folicul conținând una sau două semințe negre cu un înveliș cărnos de culoare roșu-portocaliu.
Răspândire: arbore originar din Japonia și din Insulele Kurile adiacente. Crește la altitudini apropiate de nivelul mării, până la 1800 m, în păduri mixte de foioase.
Exemplarul din colecţia dendrologică Dofteana provine din Simeria (România) şi a fost plantat în 1971.
Magnolia obovata este un arbore ornamental, frecvent utilizat in amenajările peisagere din parcuri şi grădini.
Lemnul este rezistent, ușor de prelucrat, fiind căutat de meșteșugari. În unele părți ale Japoniei, frunzele mari sunt folosite pentru învelirea alimentelor și, de asemenea, ca o farfurie improvizată pentru a frige carnea sau legumele, cum ar fi prazul sau ciupercile.
Magnolie roşie
Descriere:
Magnolia liliflora este o specie din genul Magnolia, familia Magnoliaceae.
Este un arbust sau un copac mic, cu creștere lentă, ornamental, cu frunze caduce, care crește de obicei între 2 și 3,5 metri înălțime și la fel de mult în lățime. Are mai multe tulpini, se întinde și este rotunjit. Primăvara, apar flori în formă de ghiocei sau de crin, care au 6 până la 7 tepale de culoare roșu-violet pe suprafața exterioară și albe în interior. De obicei, acestea înfloresc cu puțin timp înainte de apariția frunzelor. Frunzele sunt de culoare verde închis pe suprafața superioară, ovale până la obovale și pubescente pe partea inferioară.
Este un arbust compact, de grădină, cu frunze căzătoare. Preferă soluri afânate, fertile, permeabile, revene, bogate, uşor acide. Are nevoie de umiditate. Exemplarele tinere necesită protecţie peste iarnă.
Răspândire: este originar din China central-sud-estică și sud-estică și crește în sălbăticie pe pante și la marginea pădurilor. A fost cultivat și în Japonia. Este plantat ca arbust ornamental în America de Nord și în Europa.
Numele genului, Magnolia, este în onoarea lui Pierre Magnol, un botanist francez din secolul al XVII-lea. Epitetul specific, „liliifora”, înseamnă floare ca un crin.
Exemplarul din colecţia dendrologică Dofteana provine din vestul Europei şi a fost plantat în 1930.
Descriere:
Prunus serrulata sau cireșul japonez este o specie de cireș care crește în mod natural în Japonia, China și Coreea și se referă, de asemenea, la un soi obţinut din Prunus speciosa (cireșul Oshima), un cireș endemic în Japonia.
Prunus serrulata este unul dintre cei mai populari și utilizați cireși japonezi. Este un arbore de dimensiuni medii, formează o coroană largă, mai îngustă la bază și mai răspândită la vârf. Ajunge la maturitate la înălțimi de 8-10 m și lățimi de 5-8 m. Frunzele noi sunt ovale, lucioase lungi de 6-12 cm. Înflorește puternic în aprilie-mai. Florile sunt albe până la roz, cu cinci petale la arborele de tip sălbatic. Fructelele se deosebesc de cele de la Prunus avium prin faptul că sunt mai mici ca mărime și au un gust mai amar. Fructul este o drupă neagră globuloasă cu diametrul de 8-10 mm. Din cauza gustului lor amar, nu trebuie consumat.
Răspândire: cireșul japonez este cultivat pe scară largă ca arbore ornamental, atât în Japonia, cât și în toate regiunile temperate ale lumii.
Din punct de vedere istoric, japonezii au dezvoltat multe soiuri prin reproducerea selectivă a cireșilor, care sunt produse prin încrucișarea complicată a mai multor specii sălbatice. Dintre acestea, cultivarele produse prin hibrizi interspecifici complecși pe baza cireșului Oshima sunt cunoscute și sub numele de Grupul Cerasus Sato-zakura
Au fost selectate numeroase soiuri, multe dintre ele cu flori duble, cu staminele înlocuite de petale suplimentare.
Exemplarele din colecţia dendrologică Dofteana provin din Dofteana și Germania şi au fost plantate în 1930 și 1965.