Blănoșii

Descriere: Este o specie de mamifere rumegătoare din familia Cervidae. Doar masculii prezintă coarne, care sunt puţin ramificate. Vara culoarea exemplarelor mature este roşie-brună sau roşie-cărămizie, iar iarna devine cenuşie. Primăvara şi toamna are loc schimbarea părului (năpârlirea). Blana de vară este mai subţire şi mai rară, aceasta fiind înlocuită toamna cu o blană deasă, cu fir gros, care asigură protecţie termică mult mai eficientă. Împerecherea are loc în lunile iulie-august, iar după perioada de gestaţie, femela naşte 1-3 pui, cel mai adesea în luna mai.

Răspândire: Specia este răspândită în Europa, de la Marea Mediterană până în Scandinavia, din Scoția până în Caucaz și spre est, în Asia, până în nordul Iranului și Irakului. În România, preferă zonele împădurite, cu multă vegetație putând fi întâlnit în zonele de munte, deal şi câmpie.

Hrana: Căpriorul se hrăneşte cu ierburi, frunze de arbori și arbuști, lujeri, muguri, ghindă, jir, fructe de pădure ş.a.

Simţuri: Mirosul este cel mai dezvoltat simț, urmat de auz. Văzul este slab.

Ascultă aici sunetele emise de Căprior:

Descriere: Este un mamifer omnivor, în general nocturn, din familia Suidae. Are o conformație robustă, greutatea masculilor adulți putând depăși 200 de kg. Blana adulţilor este formată din peri lungi şi aspri, despicați la vârf, de culoare închisă (negru-cafeniu). Puii au blana de culoare cafenie-cenușie, cu dungi galbene laterale. Dentiția este adaptată modului de hrănire și este formată din incisivi, canini și măsele. Caninii, numiți și colți, sunt recurbați și au o lungime de până la 28 cm, din care 2/3 sunt implantați în maxilarul inferior, constituind o redutabilă armă de apărare.

Răspândire: Aria sa de răspândire cuprinde întreaga Europă, nordul Africii inclusiv Munții Atlas, mare parte din Asia, întinzându-se la sud până în Indonezia. La noi în țară se întâlnește în păduri și terenuri agricole. Datorită amplitudinii ecologice foarte mari, arealul mistreţului se întinde practic din golul alpin până pe ţărmul mării.

Hrana: Este omnivor tipic, consumând rădăcini şi tulpini subterane, fructe de pădure, plante agricole, larve, râme, gasteropode, ouă de păsări, cadavre de animale. În general 85% din hrana sa este de origine vegetală şi doar 15% este animală.

Simţuri: Mistreţul are atât mirosul, cât şi auzul foarte fine. Văzul în schimb este mai slab, sesizând bine doar obiectele în mişcare. 

Ascultă aici sunetele emise de Mistreț:

Descriere: Este un mamifer de talie medie, cu o greutate de 3,5-4 kg la maturitate, din familia Leporidae. Are activitate preponderent nocturnă. Adulții au urechi lungi sub formă de cornet, buze cărnoase și mobile, ochi mari, iar coada este scurtă şi ridicată. Picioarele posterioare sunt lungi, cu 5 degete, iar picioarele anterioare scurte, cu 4 degete şi tălpile acoperite cu păr. Prezintă mustăţi lungi şi ţepoase. Coloritul părului variază de la galben-cafeniu, cu fire de păr suriu pe spate, până la alburiu pe abdomen şi alb curat pe partea inferioară a cozii. Vârfurile firelor de păr şi vârfurile urechilor sunt negre.

Răspândire: Iepurele de câmp populează landșafturile deschise și semideschise din zona temperată a Europei și a unor părți ale Asiei. În România, poate fi întâlnit din golul alpin până pe ţărmul mării, în aproape toate tipurile de biotop. Evită terenurile mlăştinoase şi biotopurile acvatice, însă preferă terenurile agricole și pădurile din zonele de câmpie şi deal.

Hrana: Diferă în funcţie de sezon. Consumă plante ierboase, rădăcini pe care, la nevoie, le dezgroapă de sub zăpadă, lujeri şi coajă de specii lemnoase, fructe ș.a.

Simţuri: Are auzul foarte bun, mirosul mediocru, iar văzul slab, distingând uşor doar obiectele în mişcare şi pe cele care contrastează puternic cu mediul.

Ascultă aici sunetele emise de Iepurele de câmp:

Descriere: Este un mamifer de talie medie, de 4-8 sau chiar 10 kg, din familia Canidae. Are culoare roşcată, coada lungă bogat îmbrăcată în păr şi urechile ascuţite, îndreptate în sus. Nuanţele culorii variază mult de la roşu deschis, cu nuanţe galbene sau alburii, până la brun-închis, înspicat sau nu. Vârfurile urechilor şi picioarele prezintă pete negre. La naştere puii sunt de culoare cenuşie, însă din primele săptămâni de viaţă nuanţa părului devine roşcată.

Răspândire: Este răspândită în toată emisfera nordică de la Cercul Arctic până în Africa de Nord, America Centrală și Asia. În România, vulpea este întâlnită din golul alpin până pe malul mării, în păduri, în tufişuri, în stufărişuri sau în câmp deschis. Vizuina, pe care o sapă singură, are de regulă mai multe ieşiri şi este amplasată pe versanţi însoriţi, în diguri, în maluri de pâraie, în ridicături de pământ, dar şi în câmp plan. În multe cazuri ocupă vizuinile săpate de viezure, pe care le poate chiar împărţi cu acesta sau cu pisica sălbatică.

Hrana: Este foarte variată, însă din preferințele alimentare ale vulpii fac parte şoarecii şi alte rozătoare mici. Mănâncă insecte, larve, râme, broaşte, peşti morţi, păsări, cadavre de animale, dar şi fructe şi chiar cereale la nevoie.

Simţuri: Are auzul excepţional, mirosul foarte bun şi văzul bun.

Ascultă aici sunetele emise de Vulpe:

Descriere: Este un mamifer din familia Canidae. Seamănă cu lupul ca aspect general, dar este mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și botul ascuțit, ce poate atinge doar 12-15 kg.  Culoarea blănii este în general diferită față de cea a lupului, având nuanțe de la roşcat până la fumuriu închis pe spate. Împerecherea are loc în perioada februarie-martie. Fată după 62-63 de zile, în lunile aprilie-mai, de regulă în vizuini, câte 3-8 pui. Puii, orbi în primele 10-14 zile, devin independenţi la 3-4 luni.

Răspândire: Originar din India şi Ceylon (Sri Lanka) şi-a extins arealul până în Balcani, fiind în expansiune spre nord. Trăiește în nordul Africii, sudul Asiei și în sudul Europei, inclusiv în România. Preferă pădurile liniștite cu desișuri, cu vânat din abundență.

Hrana: Are un spectru alimentar larg. De la şoarece la căprior, atacă orice animal. Mănâncă însă frecvent și fructe, seminţe, cereale şi ierburi.

Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul sunt excelente.

Ascultă aici sunetele emise de Șacalul auriu:

Descriere: Este un mamifer carnivor nocturn, cu o greutate de 1,0 – 1,5 kg, din familia Mustelidae. Are blana brună-roșcată, cu puf ce bate spre galben și o pată alb-gălbuie la gât. Coada este stufoasă, de culoare uşor mai închisă decât corpul, asemănătoare culorii picioarelor. Jderul de copac are păr pe talpă. Dinții și ghearele sunt ascuțite și îl ajută să vâneze eficient. De asemenea, ghearele semi-retractabile îi permit să escaladeze copacii și să se urce pe ramuri cu ușurință. Ba chiar pot sări din copac în copac atunci când își urmăresc prada.

Răspândire: Arealul său de raspândire cuprinde Europa, Asia (vestul Siberiei, Japonia) și America de Nord. În România, preferă pădurile întinse și liniștite, în special cele de deal și de munte, însă se întâlnește și în zona de câmpie.

Hrana: Hrana preferată o constituie veveriţele, șoarecii şi pârşii. Consumă însă şi fazani, iepuri, broaşte, peşti, melci, insecte, ouă, fructe dulci şi zemoase, vâsc, miere, iar atunci când sunt înfometaţi jderii consumă şi cadavre.

Simţuri: Are auzul, mirosul şi văzul bine dezvoltate.

Ascultă aici sunetele emise de Jderul de copac: